Acatistul Preasfântului și de Viață Făcătorului Duh

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:

Veniti toti credinciosii sã preaslãvim pogorarea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tãtãlui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca si cu niste ape pãmântul de cunostinta lui Dumnezeu si învrednicind de harul cel de viata fãcãtor al învierii si de slava cea de sus pe cei ce aleargã la El întru curãtire, sfintind si îndumnezeind pe cei ce strigã: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si te sãlãsluieste întru noi!

Icosul 1:

Îngerii cu fete luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, dupã cuviinta datoratã Izvorului vietii si Luminii celei Nematerialnice. Dimpreunã cu ei Te preaslãvim si noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele ascunse, si cu smerenie ne rugãm sã fim adãpostiti sub adumbrirea Ta cea fericitã:

Vino, Luminã Adevãratã, Duhovniceascã bucurie;
Vino, Nor Purtãtor de rouã si Negrãitã Frumusete;
Vino si primeste ca pe un miros de bunã mireasmã duhovniceascã lauda noastrã;
Vino si dã-ne nouã sã ne împãrtãsim de bucuria purcederii Tale;
Vino si înveseleste-ne cu îmbelsugarea darurilor Tale;
Vino, Vesnicule Soare Neapropiat si întru noi Îti fã lãcas;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!

Condacul 2:

În chipul limbilor de foc, întru luminã si suflare de vânt de bucurie fãcãtoare, pogorându-Se Duhul cel Sfânt peste Apostoli si de vãpaia lui fiind cuprinsi, chemat-au pescarii întreaga lume la biserica lui Hristos; necazuri si nevoi rãnbând cu bucurie pe pãmânt si pe ape, de morsile cele cumplite nu se spãimântau, în tot pãmântul iesind vestirea cântãrii lor, celei de Dumnezeu însuflate: Aliluia!

Icosul 2:

Potir de ploaie dãtãtor, izvorâtor de foc, care pe muntele Sionului ai purces asupra Apostolilor, Tie cântare iti aducem, pe Tine Te binecuvântãm si iti multumim Tie, Dumnezeule, Duhule Sfinte:

Vino, Cela Ce Sfânt esti Biserica si o pãzesti pre Dânsa:
Vino si dã un suflet si o inima celor ce cred în Tine;
Vino si aprinde evlavia noastrã cea rece si neroditoare;
Vino si risipeste negura necredintei si a rãutãtii, care se îndeseste pe pãmânt;
Vino si cãlãuzeste pe toti pe drumul vietii celei drepte;
Vino si ne povãtuieste la tot adevãrul;
Vino, Întelepciune neajunsã, si cu judecãtile cele de Tine stiute, mântuieste-mã;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!

Condacul 3:

O, Prea Adâncã Tainã! Dumnezeule, Duhule necuprins cu mintea, Care împreunã cu Tatãl si cu Fiul toate le-ai zidit! Tu care ai împodobit cetele îngerilor de sus, întru lãcasul luminii celei neapropiate. Tu ai chemat la fiintã, cu strãlucirea slavei, cetele de foc ale luminatorilor ceresti. Unind Tu trupul si sufletul într-o minunatã alcãtuire, zidita-i neamul omenesc; pentru aceasta toatã suflarea Ta laudã si cântã: Aliluia!

Icosul 3:

Alfa si Omega, Începuturile si Sfârsiturile, Tu, Vesnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtãrii deasupra apelor si cu înfricosata Ta îmbrãtisare ai adus pe toti si pe toate la viatã. Din suflarea Ta cea de viatã fãcãtoare a rãsãrit, din genunea cea fãrã de chip, frumusetea lumii celei întâi zidite, pentru care îti strigãm:

Vino la noi Prea înteleptule Ziditor al lumii;
Vino, Cela ce esti Mare în micuta floare, ca si în luminatorii cerului;
Vino, Felurime negrãitã si frumusete vesnicã;
Vino si lumineazã întunecata netocmire a sufletului meu;
Vino si ne aratã pe noi zidire nouã în Hristos;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste în noi!

Condacul 4:

O, Duhule Prea Bun si Neajuns, din care izvorãste sfintenia! Tu ai învesmântat-o pe Prea Curata Fecioarã Maria cu strãlucire orbitoare si neapropiatã a Dumnezeirii tale, fãcând-o Maicã a lui Dumnezeu Cuvântul, Împãrãteasã a îngerilor, spre mântuirea oamenilor. Cu puterea cea mai presus de lume, Tu i-ai umbrit pe prooroci si apostoli, Tu i-ai purtat pânã în al treilea cer, Tu le-ai rãnit inimile cu frumusetea cea de sus, punând în graiul lor îndemn înflãcãrat, cu care aducem pe oameni la Dumnezeu. Tu îi preschimbi pe cei pãcãtosi, iar ei, plini fiind de arzãtoare bucurie, îti cântã: Aliluia!

Icosul 4:

Prin Duhul Sfânt totul viazã, si cu puterea Lui se va scula spre învierea cea de obste toatã zidirea, în ceasul de pe urmã al veacului acesta si cel dintâi al veacului ce va sã vie. Ridicã-ne atunci din groapã Prea bunule, Mângâietorule, nu spre osândã, ci spre a ne împãrtãsi de fericire, întru Dumnezeiasca luminã, cu Sfintii toti, cu rudele si apropiatii nostri.

Vino dar, si de a sufletului moarte ne izbãveste;
Vino si, înainte de sfârsitul nostru, ne îndestuiascã cu trupul si sângele Mântuitorului Hristos;
Vino si dã-ne sã adormim în pace, cu cuget neîntinat;
Vino si luminoasã fã scularea noastrã din somnul mortii;
Vino si ne învredniceste ca sã privim cu bucurie la norii vesniciei;
Vino si fã-ne fii ai nestricãciunii;
Vino si lumineazã atunci ca un soare, trupurile noastre cele fãrã de moarte;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si te sãlãsluieste întru noi!

Condacul 5:

Auzind glasul Tãu: „Dacã cineva înseteazã, sã vina la mine si sã bea”, rugãmu-te, Fiule al lui Dumnezeu, astâmpãrã-ne setea de viatã duhovniceascã si dã-ne apa vietii. Revarsã asuprã-ne unda harului Duhului Sfânt, Celui ce împreunã cu Tine are izvor în Tatãl, ca sã nu mai însetãm în veac, toti cei ce cântãm cu umilintã: Aliluia!

Icosul 5:

Nestricãciosule si Neziditule, Vesnicule, Prea Înduratule Duh, Apãrãtorule al celor drepti, Curãtitorule al pãcãtosilor, slobozeste-ne de orice întinãciune, ca strãlucirea luminii harului Tãu sã nu se strice întru noi, cei care Îti cântãm:

Vino, Prea Bunule si dã-ne umilintã si izvoare de lacrimi;
Vino si ne învatã sã ne închinãm tie în Duh si în adevãr;
Vino, Prea Înaltule Adevãr, si lãmureste îndoialile sãrãcãcioasei mele întelegeri;
Vino, Viatã Neîmbãtrânitoare, si ne primeste din strâmtoarea veacului acesta pãmântesc;
Vino, Luminã Vesnicã, si se vor risipi toate nãlucirile si spaimele;
Vino, Putere vesnic nouã, împrospãtându-i pe copii tãi cei osteniti;
Vino, Nemãrginitã Bucurie, si uitate vor fi vremelnicele întristãri;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!

Condacul 6:

Salta, fiicã a luminii, Sionule, Sfântã Maica! Împodobitã, Mãritã Mireasã, cu cerurile deopotrivã, strãlucitoare Bisericã soborniceascã a lui Hristos! Asupra-ti odihneste Duhul Cel prea Sfânt, Care tãmãduieste neputintele, împlineste lipsurile, dãruieste viata celor morti si îi aduce la viata vesnicã pe toti cei ce cu cuviintã si cu dreptate strigã: Aliluia!

Icosul 6:

„În lume necazuri veti avea”, a zis Mântuitorul. Unde vom afla alinare si cine ne va Mângâia? Tu, Duhule Mângâietor, Însuti dezleagã întristarea noastrã! Mijloceste pentru noi cu suspinuri negrãite si usureazã inimile celor care te roagã:

Vino, Dulce rãcoare a celor osteniti si împovãrati;
Vino, Împreunã Grãitorule cu cei întemnitati si Adãpostul celor prigoniti;
Vino, si miluieste pe cei slãbãnogiti de sãrãcie si de foamete;
Vino si tãmãduieste patimile trupurilor si sufletelor noastre;
Vino si cerceteazã pe toti cei care înseteazã de lumina ta;
Vino si alinã întristarea noastrã cu nãdejdea vesnicei bucurii;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!

Condacul 7:

„Celui care huleste împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta aceasta nici în veacul acesta, nici în cel viitor”, a spus Domnul. Ascultând acest cuvânt strãin ne cutremurãm, ca nu cumva sã fim judecati cu cei neascultãtori si cu luptãtorii împotriva lui Dumnezeu. Nu lãsa, Duhule Sfinte, inima noastrã sã plece spre cuvinte de viclesug. Întoarce din schisme, eresuri si necredintã pe toti cei rãtãciti, iar pe întâi nãscutii Bisericii Tale învredniceste-i sã cânte în vecii vecilor: Aliluia!

Icosul 7:

Când S-a îndepãrtat Duhul Sfânt de la Saul, atunci spaima si nelinistea l-au cuprins, iar întunericul deznãdãjduirii l-au coborât în cele mai de dedesubt; asa mi s-a întâmplat si mie în ziua întristãrii si împietririi cugetului meu, cãci m-am îndepãrtat de la lumina Ta; ci dã-mi a Te chema necontenit, Ocrotirea sufletului meu pânã ce lumina Ta mã va lumina pe mine, cel împutinat la suflet:

Vino dar, si nu mã lepãda pentru cârtirea si nerãbdarea mea;
Vino si potoleste cumplita vijelie a tulburãrii si aprinderii;
Vino si odihneste pe cei necãjiti de strâmtorile vietii;
Vino si îmblânzeste inima în ziua împietririi si a mâniei;
Vino si surpã urzelile, tulburãrile si spaimele duhurilor întunericului;
Vino si dã-ne cu suflarea Ta, inima zdrobitã, ca prin rãbdare sã mântuim sufletele noastre;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si te sãlãsluieste întru noi!

Condacul 8:

Mântuieste-mã, Cerescule Pãrinte! Sãraci suntem, neputinciosi si orbi, si goi duhovniceste! Dãruieste-ne aurul Tãu, cel curatit în foc, cu vesmânt alb acoperã rusinea noastrã, vindeca ochii nostri cu alifia Ta. Pogoarã si în vasele cele necurate ale sufletelor noastre harul prea Sfântului Tãu Duh, Cel de viatã fãcãtor, învrednicindu-ne bucuriei celei de a doua nasteri pe toti cei ce cântam: Aliluia!

Icosul 8:

Ca turnul Babel se prãbuseste fericirea pãmânteascã. Jalnice sunt toate strãdaniile omenesti. Bine îmi este mie ca m-ai smerit, cã în pãcate si în cãderi mi-ai acoperit toatã slãbiciunea si nimicnicia. Fãrã de Tine nimic nu putem face, dar nãdãjduim cã ne vom mântui prin harul Tãu, grãind:

Vino dar, Unule Prea Înteleptule Ziditor al vietii;
Vino si lãmureste-ne cãile Tale cele neîntelese;
Vino precum un fulger si lumineazã sfârsitul vietii pãmântesti;
Vino si binecuvinteazã tot începutul bun pe care îl punem;
Vino si fii nouã ajutãtor la fapte bune;
Vino si lumineazã mintea noastrã în ceasul descumpãnirii;
Vino si dãruieste duh de pocaintã, ca sã se risipeascã prin aceasta scârbele ce stau sã vinã asupra lumii spre pedepsire;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!

Condacul 9:

Atât a iubit Dumnezeu lumea, cã si pe Fiul Sãu cel Unul Nãscut L-a dat , Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Maria Fecioarã, si si-a întins pe Cruce mâinile Sale de Ziditor al lumii, iar prin sângele Sãu rãscumparat-a din pãcat si din moarte întreaga lume! Pentru aceea, toatã zidirea asteptând libertatea mãririi fiilor lui Dumnezeu, cântã Tatãlui Care a iubit, Fiului care a rãscumpãrat si Duhului Care sfinteste: Aliluia!

Icosul 9:

Duhul Cel Fãcãtor de viatã, Care S-a pogorât asupra lui Hristos la Iordan, în chip de porumbel a odihnit si asupra mea, când mã aflam la scãldãtoarea Sfântului Botez; s-a întunecat însã lucrarea bunãtãtii Sale din pricina greselilor mele. Pentru aceea, precum asteaptã zorii drumetul rãtãcit noaptea în pãdure, asa si eu însetez de razele tale, Bunule, ca sã nu pier cu totul:

Vino dar, la cel Pecetluit cu numele Tãu cel înfricosat;
Vino dar si usureazã cugetul chinuit si pârjolit fãrã crutare;
Vino si înnoieste întru mine chipul Tãu ce S-a întunecat;
Vino si risipeste nãlucirile cele nãscute din pãcat;
Vino si mã învata sã împãrtãsesc durerile cele strãine;
Vino si pleacã-mã sã iubesc întreaga Ta zidire;
Vino si dã-mi iarãsi bucuria mântuirii Tale;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!

Condacul 10:

Duhul Sfânt naste a doua oarã pe om spre viata vesnicã. Duhul Sfânt însufleteste pe mucenici, sfinteste preotii, încununeazã pe cei drepti, face din pâine si vin Însusi Dumnezeiescul Trup si Sânge. O, adâncul bogatiei si întelepciunii lui Dumnezeu! Dã-ne cununa darurilor Tale: Dragostea vesnicã si atotiertãtoare, care se întristeazã pentru vrãjmasi si vrea ca toti sã fie mântuiti fiind prin ea, ca niste fii ai luminii si strigãm: Aliluia!

Icosul 10:

Cine ne va despãrti de dragostea lui Dumnezeu? Scârba, sau strâmtoarea, sau prigoana, sau foamea, sau golãtatea, sau nevoia, sau sabia? Dacã ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pãmânt, avem mostenire nepieritoare în ceruri: ci dã-ne, Doamne, sã Te iubim nu cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasã si cu nevointa întregii vieti:

Vino, Atotputernicule Duh, si ne sporeste credinta atotbiruitoare;
Vino si ne dã îndrãzneala în rugãciune;
Vino si încãlzeste inimile, ca sã nu se rãceascã dragostea noastrã din pricina prea multor fãrãdelegi;
Vino si dã-ne sã nu cãdem în vreme de prigoanã si de batjocorire a credintei;
Vino si ne pãzeste de ispite peste puteri si de sminteli;
Vino si înviazã inimile noastre prin înrourarea Ta;
Vino, tãmãduieste-ne, sfinteste-ne si ne ridicã, Bunule, cu harul Tãu;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si te sãlãsluieste întru noi!

Condacul 11:

Acestea zice Domnul: „Varsã-voi Duhul Meu peste tot trupul, si fii si fiicele voastre vor prooroci, bãtrânii vostri visuri vor visa, iar tinerii vostri vor vedea vedenii”. Duhule Prea Dorit, dã-ne doar o fãrãmiturã de la masa fiilor celor alesi ai Mângâierilor Tale, celor care cu umilinta strigãm: Aliluia!

Icosul 11:

Acolo unde ai rãsãrit, fie si doar pentru o clipã, în locul cel de tainã al sufletului, strãlucind ca un fulger, neuitatã este frumusetea descoperirii Tale, prin care se preschimbã, cu preschimbare dumnezeiascã si înfricosatã cuviintã, fãptura cea din tinã. Învredniceste-ne Bunule Mângâietor, încã din viata pãmânteascã sã Te vedem cu inima curatã, noi, cei care strigãm:

Vino, Fulger Dãtãtor de lumina vesniciei;
Vino si lumineazã-ne cu strãlucirea cea neînseratã;
Vino, Vistiernicul smereniei si Veselia celor blânzi;
Vino, Apã Vie, rãcoreste-ne arsita patimilor;
Vino, ca departe de Tine nu aflãm liniste si tihnã;
Vino, ca împreunã cu Tine pretutindeni este Împaratia Cerurilor;
Vino si întipareste-ne în suflet chipul Tãu cel ca de soare;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!

Condacul 12:

Rãu nesecat al harului, Cela Ce ierti pãcatele, Duhule Sfinte! Primeste rugãciunea noastrã pentru întreaga lume, pentru cei credinciosi si pentru cei necredinciosi fiii neascultãrii; si pe toti adunã-i în Împãrãtia Sfintei Treimi, ca sã se rusineze de Tine si cel din urmã vrãjmas – moartea – iar lumea, renãscutã din focul cel curãtitor, sã cânte cântarea cea nouã a nemuririi: Aliluia!

Icosul 12:

Vãd cu duhul cetatea lui Dumnezeu – Ierusalimul Ceresc – ca pe o mireasã împodobitã, cu chip de soare, în sãrbãtoare. Aud sãltarea dreptilor la Cina Domnului, aud glasurile îngerilor si pe prea luminatul nostru Domn între alesii Sãi, iar durerea, întristarea si suspinarea fug. Împãrate Ceresc, Duhule Sfinte, învredniceste-ne prin înseptita cununã a darurilor Tale sã ne împãrtãsim în Domnul de bucuria vesnicã, noi, cei care strigãm:

Vino, Bunule, si trezeste în noi setea de viatã de dincolo de mormânt;
Vino si aprinde în inimile noastre dorirea vietii veacului celui adevãrat;
Vino si ne descoperã bucuria Împãrãtiei celei ce va sã vinã;
Vino si dã-ne strãlucirea ca zãpada a curãtiei;
Vino si umple-ne cu strãlucirea Dumnezeirii;
Vino si ia-ne la nunta mielului;
Vino si ne învredniceste sã împãrtim în slava Ta cea vesnicã;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!

Condacul 13:

O, noian purtãtor de luminã al iubirii celei mântuitoare, Duhule Fãcãtor de viatã! Încãlzeste cu suflarea venirii Tale neamul omenesc cel înghetat întru fãrãdelegi, grãbeste pieirea rãului cu nepãtrunsele Tale judecãti si ne descoperã cum sã prãznuim în vesnicie adevãrul cel Dumnezeiesc, astfel ca sã fie Dumnezeu totul întru toate, si cele ceresti si cele pãmântesti si cei izbãviti din iad, dimpreunã sã cânte: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori. Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.